Instalarea de pe disc optic este acceptată pentru majoritatea arhitecturilor.

Pe computere sunt acceptate unitățile optice SATA, IDE/ATAPI, USB și SCSI, la fel ca și dispozitivele FireWire care sunt acceptate de controlorii ohci1394 și sbp2.

Discurile flash USB, numite stick-uri de memorie USB, au devenit un dispozitiv de stocare utilizat în mod obișnuit și ieftin. Cele mai multe sisteme de calculator moderne permit, de asemenea, pornirea debian-installer dintr-un asemenea stick. Multe sisteme de calculatoare moderne, în special netbook-uri și laptop-uri subțiri, nu mai au deloc o unitate optică și pornirea de pe un suport USB este modalitatea standard de instalare a unui nou sistem de operare pe ele.

Rețeaua poate fi utilizată în timpul instalării pentru a prelua fișierele necesare instalării. Dacă rețeaua este utilizată sau nu depinde de metoda de instalare pe care o alegeți și de răspunsurile dumneavoastră la anumite întrebări care vor fi puse în timpul instalării. Sistemul de instalare acceptă majoritatea tipurilor de conexiuni de rețea (inclusiv PPPoE, dar nu ISDN sau PPP), fie prin HTTP, fie prin FTP. După finalizarea instalării, vă puteți configura, de asemenea, sistemul pentru a utiliza ISDN și PPP.

Puteți, de asemenea, să porniți sistemul de instalare prin rețea, fără a avea nevoie de niciun suport local, cum ar fi CD-uri/DVD-uri sau stick-uri USB. Dacă aveți deja o infrastructură netboot disponibilă (adică rulați deja servicii DHCP și TFTP în rețeaua dvs.), acest lucru permite o implementare ușoară și rapidă a unui număr mare de mașini. Configurarea infrastructurii necesare necesită un anumit nivel de experiență tehnică, așa că acest lucru nu este recomandat pentru utilizatorii începători.

Instalarea fără disc, folosind pornirea în rețea dintr-o rețea locală și montarea NFS a tuturor sistemelor de fișiere locale, este o altă opțiune.

Pornirea sistemului de instalare direct de pe un disc dur sau solid este o altă opțiune pentru multe arhitecturi. Acest lucru va necesita un alt sistem de operare pentru a încărca programul de instalare pe discul respectiv. Această metodă este recomandată numai pentru cazuri speciale când nu este disponibilă nicio altă metodă de instalare.

Dacă rulați un alt sistem asemănător Unix, îl puteți folosi pentru a instala Debian GNU/Linux fără a utiliza debian-installer descris în restul acestui manual. Acest tip de instalare poate fi util pentru utilizatorii cu componente și/sau dispozitive altfel neacceptate sau pe gazde care nu își pot permite timpi de nefuncționare. Dacă sunteți interesat de această tehnică, treceți la Secțiune D.3, „Instalarea Debian GNU/Linux dintr-un sistem Unix/Linux”. Această metodă de instalare este recomandată numai utilizatorilor avansați atunci când nu este disponibilă nicio altă metodă de instalare.

Programul de instalare Debian conține un nucleu care este construit pentru a maximiza numărul de sisteme pe care rulează.

În general, sistemul de instalare Debian include suport pentru unități IDE (cunoscute și ca PATA), controlori și unități SATA și SCSI, USB și FireWire. Sistemele de fișiere acceptate includ FAT, extensiile Win-32 FAT (VFAT) și NTFS.

Sistemele IDE sunt de asemenea acceptate.